Nastasia

A V-a ediție a zilei bloggerilor de la Teatrul Masca a reunit un public spectator avizat și deopotrivă amator fascinat de lumea spectacolului. Alături de aceștia am vizionat în avampremieră Nastasia în regia lui Mihai Mălaimare, directorul artistic al teatrului.

Spectacolul reinterpretează piesa lui G.M. Zamfirescu Domnișoara Nastasia și se inspiră din trilogia Bariera a aceluiași autor. Este unic pe scena teatrală românească deoarece se folosește de mijloace artistice nonverbale și de dans ca mijloc de comunicare cu publicul spectator. Acțiunea este relativ simplu de urmărit și relatează povestea Nastasiei, o tânără care locuiește în mahalaua Bucureștilor de altădată. La nivel emoțional este un spectacol intens care urmărește două personaje care se completează și care se resping în același timp. În primul rând, Nastasia aspiră la o evadare într-un spațiu necunoscut, al elitelor de dincolo de universul ei cunoscut. Totodată ea speră la împlinirea iubirii profunde pe care o simte față de Luca, tânărul elegant aparținând acelei lumi aproape idealizate. În al doilea rând, îl vedem pe Vulpașin, antieroul care provine tot din mahala. Deși este un personaj violent ce trăiește într-o lume a desfrâului, el se simte atras de Nastasia și este dispus să facă orice îi cere destinul pentru a-și împlini dorința. Cei doi se află la poli opuși în ceea ce privește viziunea asupra vieții, însă la un nivel superior sunt de acord că doar prin împlinirea iubirii se pot elibera de povara spațiului în care sunt nevoiți să trăiască. Poveștile care se desfășoară în paralel nu sunt deloc de neglijat prin prisma familiarității lor. Prezintă viețile locuitorilor care sunt prinși în vieți monotone și triste și găsim arhetipuri recognoscibile, iar interacțiunea dintre ei este atât de naturală încât spectatorul va empatiza cu cel puțin unul dintre ei.

Mahalaua Veseliei sau a Fericirii din universul Nastasiei este, în mod ironic aproape, un loc din care personajele par că nu pot scăpa și în care timpul se scurge mai încet. Cu toate acestea, speranța este dată de fragmentele muzicale interpretate chiar pe scenă. Pasiunea și emoția unei muzici de altădată este transmisă publicului și ilustrează perfect universul cartierului mărginaș al Micului Paris. Tragedia spectacolului Nastasia de la Teatrul Masca păstrează acel ceva clasic din esența pieselor din Grecia Antică în care eroii încearcă să-și depășească liniile deja trasate ale destinului, însă eșuează în ciuda tuturor eforturilor.

Îmi place să las personajele să-și spună povestea simplu, fără farafastâcuri, fără găselnițe ieftine, fără exerciții inutile de inteligență. Dacă publicul înțelege ce am vrut eu să povestesc sunt bucuros și mulțumit căci nu am dorit altceva. În Nastasia însă am introdus ceva și vă invit să descoperiți singuri pentru că acea scenă este cheia întregii enigme. Găsiți-o și bucurați-vă de ea atât cât durează pentru că povestea va merge apoi mai departe, către un deznodământ nu tocmai greu de ghicit. Omenirea încă nu este pregătită să înțeleagă că drumul cel mai scurt către nemurire este fericirea, zâmbetul, omenia. Toate acestea fac parte dintr-un vis ocrotit de Lună!  Mihai Mălaimare

Spectacolul are premiera pe 26 noiembrie, iar programul complet îl găsiți pe http://www.masca.ro/teatru/program/

_n5a1960

Advertisements