A.D. Xenopol despre naţionalismul raţional

Toate popoarele pământului tind spre întărirea propriei lor fiinţe şi această tendinţă firească a oricărei individualităţi de a-şi păstra felul ei de a fi, alcătuieşte ceea ce se numeşte tendinţa naţionalistă. Gradul în care această tendinţă este accentuată de deosebitele grupări de oameni, cari conduc soarta popoarelor, arată treptele în care ele se apropie mai mult sau mai puţin de naţionalismul raţional, singurul care poate duce la întărirea neamurilor.

Întărirea naţională a unui popor nu se poate face decât în măsură în care el se deosebeşte şi se emancipează de străini; prin urmare este învederat că naţionalismul va cuprinde în sine lupta contra elementelor străine ce tind a subjuga sau stăpâni pe orice tărâm un organism etnic. Dar un popor ca şi un individ, neputând trăi răzleţ, este de asemenea mai presus de orice îndoială că lupta aceasta nu poate fi o luptă de nimicire ci numai de subjugare a elementului apăsat, de absorbire a lui în elemente cotropitoare. Prin urmare lupta trebue să aibă o margine şi greutatea este de a se găsi în fiecare caz concret unde stă hotarul care despărţeşte folosul de primejdii. A se propaga deci orbeşte şi fără alegere ura contra străinului, fără a se ţine în seamă multe alte elemente înconjurătoare, este a se face naţionalism exagerat sau şovinism, iar nu naţionalism cumpătat şi înţelept, folositor neamului ce trebue întărit.

Este evident că elementele străine trebuiesc combătute şi pe cât se poate eliminate cât timp ele periclitează existenţa naţională, iar atunci când ele contribuie a o întări, ele trebuiesc apropiate şi cultivate. Mai este apoi tot atât de învederat că elementele străine puternice sau neînlăturabile trebuiesc îmblânzite pe cât este cu putinţă pentru a nu se primejdui existenţa într-o luptă neegală.

Aceste principii, cari par netăgăduite, să căutăm anume a le aplica la viaţa poporului nostru.

A. D. Xenopol, “Naţionalism şi antisemitism” (fragment). (sursa)

Advertisements