Advertisements

mulțumesc i.

pentru amintirile despre copilărie, grădiniță și despre băiatul de care îmi plăcea și pe care nu-mi amintesc cum îl cheamă și cu care povesteam lunea ce tare ne-a plăcut emisiunea 🙂

Bullets over Lipscani

INCREDIBILĂ. Așa aș rezuma eu piesa. Pentru că nu te aștepți la nimic din ce urmează după ce îți iei sucul, țigara și te așezi la prima masă de lângă scenă pe care ți-a rezervat-o EL, regizorul! Să nu mai spun că deja ai trecut printr-un șoc de fluturi în stomac atunci când, la intrare, ți-a tăiat bilet și te-a întrebat cum te cheamă, EA, Ioana Barbu, pe care o ador de atâția ani și pe care o aveam în telefon. Piesa asta e filosofie, e comedie, e interacțiune cu publicul. A fost cea mai bună piesă pe care am văzut-o până acum. Poate și pentru că e atât de diferită de ce am mai văzut.